a se culca

См. также в других словарях:

• culca — CULCÁ, culc, vb. I. 1. refl. şi tranz. A (se) întinde, a (se) aşeza în poziţie orizontală (spre a dormi, a se odihni sau a face să adoarmă sau să se odihnească). ♢ expr. (refl.) A se culca pe o ureche (sau pe urechea aceea) = a nu se sinchisi de… …   Dicționar Român

• aşterne — AŞTÉRNE, aştérn, vb. III. 1. tranz. A întinde un covor, o pânză etc. pe o suprafaţă. ♦ (Adesea fig.) A (se) împrăştia, a (se) răspândi pe jos, încât să formeze un strat (care se nivelează). 2. tranz. A pregăti (şi a întinde) aşternutul sau, p.… …   Dicționar Român

• doborî — DOBORÎ, dobór, vb. IV. tranz. 1. A da jos, a culca, a răsturna, a dărâma (la pământ). 2. A face să se desprindă şi să cadă din locul unde este fixat, atârnat, agăţat. ♦ A face să cadă o fiinţă sau un obiect care zboară sau pluteşte în aer. 3. A… …   Dicționar Român

• lungi — LUNGÍ, lungesc, vb. IV. 1. refl. şi tranz. A (se) face mai lung; a (se) întinde. ♢ expr. (refl.) A i se lungi (cuiva) urechile (de foame) = a răbda de multă vreme de foame, a fi foarte flămând. A i se lungi (cuiva) ochii (sau căutătura) a drum =… …   Dicționar Român

• întinde — ÎNTÍNDE, întínd, vb. III. I. 1. tranz. şi intranz. A îndrepta, a desfăşura, trăgând de unul sau de ambele capete un lucru care poate fi strâns, încolăcit, înfăşurat. ♢ expr. A întinde (cuiva) o cursă (sau laţul, un laţ) = a întinde o cursă, un… …   Dicționar Român

• găină — GĂÍNĂ, găini, s.f. Specie de pasăre domestică, crescută pentru carne şi ouă (Gallus domestica); pasăre care face parte din această specie; p. restr. femela cocoşului. ♢ expr. A se culca (odată) cu găinile = a se culca foarte devreme. Cântă găina… …   Dicționar Român

• pologi — POLOGÍ, pologesc, vb. IV. tranz. (pop.) 1. A tăia, a doborî la pământ iarba sau alte plante, cu coasa sau cu secera; p. ext. a întoarce, a aduna laolaltă mai multe poloage1 (1) (făcând snopi). 2. A face ca iarba sau alte plante să se plece, să se …   Dicționar Român

• culcuş — CULCÚŞ, culcuşuri, s.n. 1. Locul de culcare sau de adăpost al animalelor şi al păsărilor. 2. Loc (improvizat) de odihnă sau de dormit pentru oameni. ♦ Adăpost, sălaş pentru oameni; locuinţă. ♦ Ascunzătoare. 3. (Rar) Strat moale de paie, de frunze …   Dicționar Român

• tăvăli — TĂVĂLÍ, tăvălesc, vb. IV. 1. refl. şi tranz. A (se) rostogoli, a (se) suci pe o parte şi pe alta pe pământ, în iarbă etc. ♢ expr. (refl.) A se tăvăli de râs = a râde cu mare poftă; a se prăpădi de râs. 2. tranz. A bate pe cineva trântindu l şi… …   Dicționar Român

• aşeza — AŞEZÁ, aşéz, vb. I. I. 1. refl. şi tranz. A (se) pune pe ceva sau undeva pentru a şedea sau a face să şadă. ♢ expr. (refl.) A se aşeza în pat = a se întinde în pat; a se culca. A se aşeza la lucru = a începe să facă o treabă. ♦ refl. A poposi. ♦… …   Dicționar Român

• culcare — CULCÁRE, culcări, s.f. Acţiunea de a (se) culca; culcat. 1. Aşezare în poziţie orizontală. ♦ Momentul când cineva se duce (sau este dus) să se culce. 2. (Adesea art., cu valoare de interjecţie) Întindere la pământ a soldaţilor, la un ordin dat. – …   Dicționar Român